Organizatii patronale

POSTAT MARTIE 2012

 1.STIMATI UTILIZATORI,

Va informam ca prin amabilitatea titularului site-ului metalepretioase.ro, caruia ii aducem pe aceasta cale sincerele noastre multumiri,  am primit dreptul de administrare a catorva dintre submeniurile acestuia, printre care si pe cel ce il regasiti sub denumirea „Organizatii patronale”. Veti vedea mai jos ca el cuprinde o „Lista” in care sunt inscrise mai multe organizatii patronale, care sunt organizate si functioneaza in domeniul metalelor pretioase si pietrelor pretioase.Mentionam ca acestor organisme le sunt recunoscute o serie de drepturi si atributii, atat cu caracter general, prin Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cat si cu caracter particular, prin acte normative de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase in Romania, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Ne-am propus sa folosim aceasta pagina, in principal, in interesul organizatiilor patronale si cel al membrilor lor – persoane fizice si persoane juridice care efectueaza operatiuni cu metale pretioase si pietre pretioase, pentru a transmite o serie de date si informatii pe care noi le vom considera relevante pentru activitatea acestora, la care, evident, vom astepta si accepta propuneri si observatii pertinente din partea celor interesati. In realizarea acestui scop, rugam organismele patronale cu activitate in domeniu sa ne transmita eventualele modificari ale datelor lor de contact si invitam si celelalte organe patronale, care nu se regasesc in Lista, sa ne transmita asemenea date.

Cel putin pana cand „Forumul” ce apare pe fiecare pagina  a site-ului va deveni operational, va rugam ca orice comunicare sa o faceti pe adresa de e-mail: mediatoribucuresti@gmail.com sau pe orice cale de comunicare cu Federatia Nationala a Operatorilor cu Metale Pretioase si Pietre Pretioase „DIAMOND GOLD”, cu sediul in Bucuresti, str. G. Enescu nr. 27 - 29, cu referire la site-ul metalepretioase.ro.

Cu deosebita consideratie,

ADM. D.D.

.......................................................................................................................................................................................................

2. CONFEDERATIA NATIONALA A OPERATORILOR CU METALE SI PIETRE PRETIOASE „DIAMOND GOLD” A SOLICITAT AUTORITATII NATIONALE PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR MODIFICAREA ORDINULUI NR. 214/2011

Printre definitiile date de art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase in Romania[1], republicata, cu modificarile si completarile ulterioare se regasesc si urmatoarele:

·                    “marcarea metalelor preţioase- operaţiunea de atestare a conţinutului de metal preţios fin, prin aplicarea mărcii de titlu, a mărcii de garanţie proprie a producătorului intern, a importatorului şi/sau a vânzătorului cu amănuntul ori, după caz, a mărcii de certificare”;

·                    „marca de garanţie proprie - semnul individual stabilit şi înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (n.n. ANPC), care se aplică pe bijuteriile şi obiectele din metale preţioase de către producătorul intern, importator sau vânzătorul cu amănuntul”.

Potrivit prevederilor art. 12 alin. (1), din acelasi act normativ „in vederea prevenirii unor acte de comerţ sau fapte de comerţ ilicite, metalele preţioase trebuie să fie marcate înainte de comercializare sau, după caz, înainte de expunerea spre comercializare”, iar potrivit alin. (3) al aceluiasi articol „procedurile de analiză şi marcare vor fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, aprobate prin hotărâre a Guvernului”.

Cu privire la aceste „proceduri”, Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 190/2000, aprobate prin HG nr. 1344/2003 contin urmatoarele dispozitii relevante in speta:

·                    Art. 26.- (1) Marcarea are ca scop certificarea de către persoana abilitată sau, după caz, autorizată a faptului că bijuteriile şi obiectele din metale preţioase au conţinutul de metal preţios fin corespunzător mărcii de titlu care se aplică.

·                    Art. 28.- (2) Condiţiile de autorizare pentru efectuarea operaţiunilor de marcare vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,după consultarea în acest sens a organizaţiilor patronale din domeniul metalelor preţioase.

·                    Art. 29.- (2) Marcarea de garanţie proprie reprezintă operaţiunea de aplicare a semnului convenţional individual, înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor,pe bijuterii şi obiectele din metale preţioase, de către producătorul intern, importator sau, după caz, vânzător.

·                    Art. 32.- Modelul mărcilor utilizate de fabricanţi, producători, importatori, exportatori şi, după caz, vânzători se stabilesc, se aprobă şi se înregistrează, pe bază de tarife, în condiţiile ce vor fi reglementate prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

Din economia textelor de mai sus rezulta ca singurul scop al marcarii este acela de a se certifica/atesta continutul de metal pretios fin din bijuterii si alte obiecte, adica titlul acestora asa cum este definit de art. 2 pct. 3 din OUG nr. 190/2000, precum si faptul  ca ANPC are competenta :

- sa aprobe modelele marcilor de garantie proprie;

- sa le stabileasca, individual, pentru fiecare operator economic indreptatit;

- sa le inregistreze intr-o evidenta.

Astfel, consirandu-se competenta, prin Ordinul presedintelui ANPC, ca act juridic cu caracter normativ, nr. 37/2004[2], a aprobat modelele marcilor de garantie proprie, ca  „semne convenţionale individuale”, în sistem alfanumeric:

 -în care „literele reprezintă simbolul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, unde persoana fizică sau juridică autorizată îşi are domiciliul sau, după caz, sediul”;

 - iar „cifrele reprezintă numărul de ordine de înregistrare al mărcii la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor;

 Corobarand prevederile Ordinului nr. 37/2004, cu cele ale Ordinului nr. 202/2004[3], ANPC a inregistrat marcile de garantie, intr-o evidenta proprie si le-a „repartizat” potrivit „regulilor” stabilite prin cele doua ordine.

Din  cele de mai sus rezulta ca ANPC si-a „epuizat” atributiile de reglementare privind stabilirea modelelor marcilor de garantie proprie si inregistrare a lor.

 Prin acelasi Ordin 202/2004 se introduce, pe langa inregistrarea marcilor si „amprentarea” lor, ca o procedura de protectie a acestora, in favoarea titularilor lor si nu ca o simpla masura birocratica. Neamprentarea nu atragea niciun fel de sanctiune.

In toamna anului 2011, ANPC a solicitata organelor de urmarire penala sa efectueze cercetari impotriva SC „X” SRL, care avea marca de garantie proprie B1.., stabilita si inregistrata potrivit prevederilor Ordinului nr. 37/2004, sub acuzatia ca ar fi folosit o marca de garatie proprie „neinregistrata”.

Potrivit art. 17 alin. (2), teza ultima, din OUG nr. 190/2000, „folosirea unei marci neinregistrate constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani”.

Prin urmare, interpretarea notiunii de „marca neinregistrata” este extrem  de importatnta, pentru ca este de natura sa faca sau, dupa caz, sa nu faca un infractor dintr-o persoana autorizata pentru efectuarea operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie, in functie de criterii subiective.

Dupa cum este cunoscut, sistemele judiciare ale statelor (iar cel romanesc nu face  exceptie), au instituit masuri sanctionatorii, inclusiv de drept penal, pentru savarsirea unor fapte care aduc atingere unor valori sociale sau economice.  Si, nu intamplator, statele au investit in organizarea si functionarea unor sisteme judiciare si in formarea personalului calificat al acestor sisteme. Ne asumam responsabilitatea de a afirma ca nu aceleasi „investitii” s-au facut in materie de reglementare. Nu putem sa ne abtinem sa nu parafrazam una din „legile lui Murphy” si sa afirmam ca o lege buna se aplica prost (de multe ori) si ca o lege proasta se aplica si mai prost.

Codul penal inca in vigoare, fie el criticabil ca ar fi de sorginte comunista, in art. 72 de pilda,  spune ca „la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile generale ale acestui cod, de limitele pedepsei fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala”. Acelasi cod defineste pericolul social si celelalte notiuni, dar nu ne-am propus sa facem aici analize sau studii de dept.

Nu aceleasi rigori le regasim si in materie de reglementare, domeniu in care, de multe ori „se lucreaza dupa ureche”. Este una dintre explicatiile faptului ca sistemul legislativ national, in sens larg, contine o serie de deficiente[4].

Dar, sa revenim la speta noastra!

In ideea, inexplicabila pentru noi, de a extinde sfera de aplicabilitate a prevederilor art. 17 alin. (2) din OUG nr. 190/2000 (care prevede ca folosirea unei marci neinregistrate constituie infractiune), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a emis Ordinul nr. 214 privind modelele marcilor de garantie proprie si procedura de stabilire si inregistrare a acestora la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor,publicat in MO nr. 818 din 19 noiembrie 2011, in care, prin art. 6 alin. (2) schimba sensul notiunii de „inregistrare” a marcilor de garantie proprie si,prin careabroga si ordinele nr. 37 si nr. 202 din 2004.

Astfel, potrivit acestui text, „inregistrarea se realizeaza prin amprentarea, fotografierea, inscrierea marcilor de garantie proprie in registrul de evidenta a acestora si eliberarea unui certificat de inregistrare, al carui model este prevazut in anexa nr. 4, certificat ce cuprinde si informatii legate de desfigurarea marcilor de garantie proprie”.

Aceasta inseamna ca atunci cand unei persoane autorizate sa-si marcheze bijuteriile cu marca de garantie proprie i se uzeaza poansonul[5], prin folosirea lui fireasca,ori i sedeterioreaza in orice alt mod, sau este pierdut ori furat, trebuie sa urmeze si procedura de mai sus care implica cheltuieli, si mai ales timp, pentru confectionarea noului poanson de catre o firma specializata (cateva saptamani), aducrea sau trimiterea lui numai la Bucuresti, la ANPC (si de la Sighetu Marmatiei, daca este cazul) pentru amprentare si fotografiere, insotite de „inregistrare” si emiterea „unui certificat de inregistrare”, iar daca marca este nou atribuita, toate acestea sunt precedate de termenul de 30 de zile prevazut la art. 5 al Ordinului nr. 214/2011.

Ordinul presedintelui Autoritatii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 214/2011contine si alte cerinte birocratice: cereri preformulate, adeverinte (culmea, eliberate tot de ANPC), dovezi de plata a unor tarife etc.

Criticile Confederatiei Operatorilor cu Metale si Pietre Pretioase,  de nelegalitate si netemeinicie ale Ordinului nr. 214/2011 se intemeiaza pe urmatoarele motive:

·                    In ansamblul sau, ordinul incalca principiul „simplificarii administrative” instituit prin art. 5 alin. (1), teza a II-a si art. 13 alin. (2) teza I din Directiva nr. 123/2006 privind serviciile pe piata interna[6], pe care ANPC nu il intelege, se face ca nu il intelege ori refuza direct sau indirect sa-l aplice, prin transpunerea lui in legislatia nationala. ANPC nu numai ca nu simplifica ci, mai mult complica procedurile administrative.

·                    Scopul marcariicu marca de garantie proprie, asa cum rezulta din art. 1 al actului normativ incriminat, acela de a „certifica titlul aplicat pe obiectele din metale pretioase”, nu are nici o legatura cu „amprentarea”, „fotografierea”, eliberarea de certificate, adeverinte (la art. 6 alin. (2) se vorbeste despre „certificat”, iar la alin. 4 lit. a) despre „aeverinta”, desi, mergand pe o anumita logica s-ar parea ca ar fi vorba despre unul si acelasi inscris).

·                    Noul sens dat de ANPC notiunii de „inregistrare” excede intelesului dat acestei notiuni de un act normativ cu o valoare juridica superioara, o hotarare a Guvernului si este in contadictie flagranta cu definitia data de DEX, potrivit careia „a inregistra” insemna, pur si simplu „a inscrie intr-un registru”. Nu consideram ca, folosind aceeasi sursa, mai este necesar sa precizam ce se intelege prin „a amprenta”, „a fotografia”, „a certifica” sau „a adeveri”.

·                    Potrivit  atributiilor ce-i revin, in temeiul legii, ANPC apara viata, sanatatea, integritatea corporala si interesele economice ale consumatorilor, cel mult prin sanctiuni contraventionale, stabilite ca atare prin legi sau ordonante si hotarari ale Guvernului. Ce legatura are „inregistrarea” cu viata, sanatatea, integritatea corporala !? Cu interesele economice ale consumatorilor ar avea, dar nu in sensul apararii lor ci dimpotriva, in conditiile in care toate cheltuielile de „inregistrare” trebuie sa se regaseasca in pretul de vanzare al bijuteriilor catre consumatori.

·                    ANPCnu are atributii in „sfera penalului” si, prin urmare, nu este indrituita sa dispuna masuri cu cosecinte penale,  pe care tinde, in mod abuziv sa le implementeze prin noul sens dat notiunii de „inregistrare” a marcilor.

·                    ANPC nu are calitatea de a se pronunta asupra pericolului social al unei fapte,pentru ca aceasta sa fie incriminata ca infractiune. Este pur si simplu inaccptabil ca omisiunea de a supune o marca „amprentarii” si „fotografierii”, fapta care, pe fond, nu aduce atingere vreunei valori economice sau sociale si nu produce alte consecinte juridice, sa fie de natura sa atraga raspunderea penala si sa fie pedepsita cu inchisoare.

·                    Intelegem scopul nedeclarat si nereglementat al stabilirii si inregistrarii marcilor de catre ANPC. Dar sa nu uitam ca suntem intr-o economie de piata, libera, in care orice act sau fapt birocratic poate constitui o bariera in calea libertatii comertului. Spre ce trebuie sa tindem, spre birocratizare sau spre liberalizare?

·                    Premisa ca marcarea bijuteriilor apara „interesele consumatoilor”,ca notiune generala si abstracta (am aratat mai sus ce valori este abilitata ANPC sa apere, potrivit actelor normative in vigoare), este una falsa. Daca Directia metale si pietre pretioase, data in mod aleatoriu in subordinea ANPC, ar fi fost in subordinea altor autoritati publice, Ministerul Finantelor sau Ministerul Economiei, cum este situatia altor state, atunci, cu siguranta, altul ar fi fost scopul, declarat sau nu, al marcarii bijuteriilor – aducerea de venituri la bugetul statutului, respectiv, dezvoltarea relatiilor economice, inclusiv a celor comerciale.

·                    Marca aplicata pe bijuterii are, cel mult, valoarea unei eticheteaplicate pe orice alt produs, de natura sa furnizeze informatii legate de identitatea producatorului sau importatorului si despre natura si titlul metalelor pretioase din care sunt confectionate acestea. Or, marcile, prin ele insele, asa cum au fost gandite, satisfac exigentele OG nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, in materie de informare a acestora. Marca ar putea fi, la fel de bine, inlocuita cu o simpla eticheta. Importatant este ca informarea consumatorilor sa satisfaca exigentele art. 18 – 20 ale acestui act normativ. Mai mult, chiar, „citirea” unei marci necesita o lupa care mareste imaginea de 10 ori, iar marcile contin informatii „codificate” care, oricum, nu spun prea multe unui consumator mediu, pe cand, potrivit prevederilor legale in vigoare, eticheta este mult mai accesibila consumatorului.

·                    Marcarea are mai mult o valoare istorica si mai putin una practic-aplicativa. In urma cu secole, cand nu exista „moda” etichetei, bijuteriile erau considerate, in comparatie cu alte bunuri mobile, ca avand valoare deosebita. Nu intamplator metalelor din care erau confectionate li s-a spus „metale pretioase”, denumire sub care se regasesc, traditional, si astazi. Pe cale de consecinta s-a introdus marcarea pentru a da o garantie cumparatorilor de astfel de bunuri. Astazi, pretul unei bijuterii, chiar si din aur (fara pietre pretioase), cu o greutate medie, este mai mic decat pretul unei genti de dama, a unei rochii, a unui costum barbatesc sau a unei perechi de pantofi. Relatiile sociale si economice au evoluat mult de atuci, astazi traim in lumea „brandurilor”, iar cosumatorii de astfel de bunuri (altele decat bijuteriile) nu mai sunt pretejati prin masuri speciale. Modul de reglementare a unor relatii economice sau sociale continua sa ramana, inca, din pacate, pe ici, pe colo, mai conservator, ceea ce poate constitui uneori o frana in dezvolatrea acestor relatii.

·                    „Fotografierea” , „amprentarea” , „certificarea/adeverirea” marcilor, ori lipsa acestora, nu sunt de natura sa produca consecinte juridice, cu exceptia aberanta ca lipsa lor, potrivit art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 214/2011 poate sa duca la o pedeapsa cu inchisoarea, de la 3 luni la 3 ani.

·                    La data emiterii OUG nr. 190/2000,  legiuitorul, la o maniera mai putin inspirata a facut distinctie intre „marci false” si „marci neinregistrate” care, in urma unei analize mai atente se poate concluziona ca inseamna acelasi lucru. Ca asta inseamna, rezulta si din aceea ca ambele fapte sunt pedepsite la fel. Prin folsirea sintagmei „marca neinregistrata” legiuitorul a inteles sa sanctioneze acele fapte costand in folosirea unor marci, altele decat cele stabilite si atribuite de o autoritate publica (deci tot false).

·                    Modul de abordare de catre ANPC a problemei „inregistrarii” marcilor incalca si principiul „proportionalitatii”, atat de clamat intr-o serie de acte europene, inclusiv in Directiva nr. 123/2006 privind serviciile pe piata interna, aplicabila si in domeniul metalelor pretioase, precum si, in parte, de legislatia nationala, chiar daca nu este definit asa, expresis verbis.

·                    Prevederile art. 6 ali. (3) ale Ordinului nr. 214/2011 incalca dispozitiile art. 13 alin. (2), teza ultima din Directiva nr. 123/2006, potrivit carora procedurile si formalitătile de autorizare „trebuie să fie rezonabile si proportionale cu costul procedurilor de autorizare în cauză si să nu depăsească costul procedurilor”.

·                    Ordinul nr. 214/2011 contine „norme tehnice” privind marcarea bijuteriilor. Or, art. 28 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1344/2003 dispune, pentru asemenea cazuri „consultarea” „organizaţiilor patronaledin domeniul metalelor preţioase”, lucru pe care ANPC nu l-a facut.

·                    Mai mult, Ordinul nr. 214/2011  a fost emis fara avizul comisiei de dialog social, potrivit prevederilor Legii nr. 62/2011 privind dialogul social.   

Cu siguranta, modalitatea de reglementare a „inregistrarii” marcilor de garantie proprie prin Ordinul nr. 37/2004 si prin Ordinul nr. 202/2004 raspundea exigentelor in materie ale OUG nr. 190/2000. Numai ca acestea au fost abrogate prin Ordinl nr. 214/2011, iar dispozitiile lor au fost preluate, in principiu, in cuprinsul noului act normativ, cu amendamentul ca acesta redefineste in mod inacceptabil notiunea de „inregistrare”.

Pe cale de consecinta, avand in vedere ca, potrivit normelor de tehnica legislativa, abrogarea unui act normativ este definitiva, iar actul abrogat nu mai poate fi repus in vigoare si ca domeniul trebuie, totusi, sa ramana in continuare reglemntat, singura modalitate de inlaturare a vatamarilor aduse intereselor legitime ale operatorilor economici autorizati pentru efectuarea operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie, este modificarea art. 6 din Ordinul nr. 214/2011 in ceea ce priveste definirea notiunii de „inregistrare”, dandu-se acesteia sensul real si rational, dat atat de legiuitor, cat si de DEX si, eventual, alte modificari si completari ale actului normativ, pentru corelarea textelor sale.

Petitia a fost adresata ANPC in consideratiunea plangerii prealabile, formulata in temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

- // -

3.      AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR A PROMIS CA VA ORGANIZA TESTAREA IN VEDEREA AUTORIZARII PENTRU MARCAREA BIJUTERIILOR CU MARCA DE GARANTIE PROPRIE

Cu adresa nr. 339/24.02.2012, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a comunicat Confederatiei Nationale a Operatorilor cu Metale si Pietre Pretioase ca va „face toate demersurile necesare organizarii in timp legal a testarii pentru autorizarea operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie”.

Ne amintim insa ca procedura de organizare a ultimei testari, in anul 2007, a inceput in luna aprilie si s-a finalizat in luna noiembrie a anului respectiv.

Pe cale de consecinta,  ne manifestam speranta ca ANPC, prin sintagma „in timp legal” nu intelege altceva decat intelegem noi.

Redam mai jos continutul integral al adresei Confederatiei Nationale a Operatorilor cu Metale si Pietre Pretioase prin care, la data de 24.01.2012s-asolicitat organizarea testarii, precum si raspunsul ANPC cu numarul de mai sus:

A. „NOTIFICARE,

Catre

AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

Bucuresti, Bd. Aviatorilor nr. 72, Sectorul 1

Avem onoarea de a va informa ca potrivit prevederilor art. 61 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, pulicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, „organizatiile patronale reprezinta, sustin si apara interesele membrilor lor in relatiile cu autoritatile publice, cu sindicatele si cu alte persoane juridice si fizice, in raport cu obiectul si scopul lor de activitate, in plan national si international ...”.  Pe acest temei, in calitatea noastra de organism patronal national, va solicitam sa ne ingaduiti sa resupunem atentiei dvs. problema testarii in vederea autorizarii marcarii cu marca de garantie propirie, a operatorilor economici care efectueaza operatiuni cu metale pretioase.

Dupa cum foarte bine cunoasteti, marcarea bijuteriilor este o operatiune supusa regimului de autorizare, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. k) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Ordonanta de urgenta instituie si un regim obligatoriu de marcare a bijuteriilor inainte de expunerea lor spre comercializare, alternativ, fie cu marca de certificare, fie cu cea de garantie proprie.

Fara ca acest act normativ sa instituie un temei legal, printr-un alt act normativ cu valoare juridica inferioara – Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1344/2004 – contrar principiilor generale de drept, normelor de tehnica legislativa si jurisprudentei in materie  s-a dispus, prin art. 28 alin.(1) al acestora că „persoanele fizice şi juridice interesate pot fi autorizate să efectueze operaţiuni de marcare a bijuteriilor şi obiectelor din metale preţioase numai dacă fac dovada că au capacitatea profesională şi materială necesară stabilirii titlului”.

Prin Ordinul presedintelui ANPC nr. 101/2004, cu modificarile si completarile ulterioare s-a stabilit o procedura de oganizare a unei „testari” in vederea autorizarii marcarii cu marca de garantie proprie. Potrivit prevederilor art. 5 alin. (5) al acestui Ordin,„(5). Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va organiza anual testareîn vederea autorizării operaţiunii de marcare cu marca de garanţie proprie”. In ciuda acestei obligatii autoasumate si cu incalcarea vadita a intereselor legitime ale operatorilor economici din domeniu, ultima testare a avut loc in anul 2007.

Repetatele demersuri ale patronatelor din domeniu metalelor pretioase, in sensul organzarii testarii au fost „blocate”, in toata aceasta perioada de aproape 5 ani, de catre ANPC.

Procedand astfel, constatam ca ANPC si-a motivat refuzul constant de a organiza testarea pe o serie de motive nelegale si netemeinice si chiar neserioase, dintre care enumeram:

·legislatia privind regimul metalelor pretioase este in procedura de modificare si completare;

·neintelegeri intre patronate si ANPC cu privire la organizarea concursului;

·solicitarea tardiva cu privire la organizarea testarii, la sfarsitul lunii noiembrie, astfel incat ANPC nu ar mai fi in masura „sa raspunda in 30 de zile plangerii prealabile”;

·patronatele trebuiau „sa depuna diligentele necesare pentru ca in decursul anului x sa indeplineasca procedura prealabila , si sa obtina eventual si un titlu emis de instanta de judecata”, daca „Autoritatea nu intelege sa-si respecte obligatia prevazuta de lege”;

·legislatia in materie dispune organizarea acestui concurs, din punct de vedere cronologic in ordine succesiva;

·pana la solutionarea unor litigii in fata instantelor de judecata cu privire la organizarea testarii aferente anului nu se poate organiza testarea aferenta anului urmator;

·„grava eroare in care se afla patronatele cu privire la situatia de fapt invocata”;

·exceptia autoritatii de lucru judecat;

·o „instanta judecatoreasca de fond a pronuntat solutia criticata aflandu-se intr-o grava eroare in momentul in care a inteles sa-si argumenteze decizia adoptata retinand in cadrul sectiuni destinate considerentelor o situatie de fapt complet gresita, nefundamentata temeinic, intregul probator existent la dosarul cauzei dovedind conrariul” etc.

Aceasta situatie de fapt si de drept ne obliga la o noua analiza si o reabordare a „problemei” marcarii cu marca de garantie proprie.

Intelegem misiunea nobila a Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor privind „protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor”, precum si „protectia intereselor economice ale consumatorilor”, asa cum rezulta din prevederile  capitolelor II si III ale Ordonantei nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Speram, insa, sa fiti de acord cu noi ca metalele pretioase nu pot sa puna in pericol, prin natura lor, viata, sanatatea ori securitatea consumatorilor, ca valori aparate prin mjloace legale. Sub acest aspect, este mai mult decat evident ca nu se justifica faptul de a supune bunurile confectionate din metale pretioase unui regim special, cum este cazul armelor, munitiilor, produselor farmaceutice, subtantelor radioactive etc. Mai mult, un astefel de regim special pentru obiectele confectionate din metale pretioase  este discretionar in raport cu alte bunuri care, ca si acestea nu pun in pericol viata, sanatatea si securitatea consumatorilor. In acelasi timp, regimul special este discriminatoriu pentru operatorii economici care desfasoara acte si fapte de comert cu astfel de obiecte, fata de operatorii economici care efectueaza acte si fapte de comert cu alte bunuri de consum. Regimul este discriminatoriu chiar si  in interiorul sistemului, in conditiile in care unii operatori cu metale pretioase au fost autorizati, in perioada 2005 - 2007  sa-si marcheze bijuteriile cu marca de garantie proprie iar altora li se refuza dreptul de a participa la o verificare a capacitatii lor profesionale in materie.

Regimul special impus metalelor pretioase si pietrelor pretioase nu este de natura sa protejeze nici interesele economice ale consuatorilor mai mult decat regimul general de protectie instituit prin OG nr. 21/1992.

Cu toate acestea este instituit prin lege un regim special pentru metale pretioase, pe care, atata timp cat este in vigoare suntem datori cu totii sa il respectam, pana la ultima norma de aplicare a sa.

Fata de cele de mai sus:

1.Solicitamca in conditii de timp pe care le apreciati ca rezonabile si cu respectarea principiului bunei credinte sa organizati „anual testare în vederea autorizării operaţiunii de marcare cu marca de garanţie proprie”, asa cum dispun prevederile legale in vigoare, incepand cu anul in curs,  astfel incat dvs. sa aveti timpul material „sa raspundeti la plangerea noastra prealabila”, sa respectati termenele pentru organizarea si desfasurarea testarii si cel pentru eliberarea autorizatiilor, iar noi sa avem timpul necesar sa obtinem „un titlu emis de instanta de judecata” competenta, daca Autoritatea nu intelege sa-si respecte obligatia prevazuta de lege, asa cum spuneti si dvs. in intampinarea pe care ati formlt-o in cauza ce a format obietul dosarului nr. 193/36/2009 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.

In situatia in care nu veti demara procedurile legale pentru organizarea si desfasurarea testarii in vederea autorizarii operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie, in termen de 30 de zile de la data comunicarii prezentei plangeri vom fi in situatia de a ne adresa instantelor de judecata competente, solicitand obligarea ANPC la plata unor daune corespunzatoare.

Din ziua urmatoare expirarii termenului de 30 de zile mentionat mai sus, sunteti de drept pusi in intarziere pentru nerespectarea obligatiei legale de a organiza testarea.

2. In sensul celor prevazute la primul nostru capat de cerere, va solicitam ca in termen de 30 de zile sa emiteti Regulamentulpentru organizarea şi desfăşurarea testării în vederea autorizării operaţiunii de marcare a obiectelor şi bijuteriilor din metale preţioase cu marca de garantie proprie, sa stabiliti bibliografia,  data şi locul susţinerii testului-grilă si sa dispuneti publicarea lor, in temeiul art. 5 alin. (2) si alin. (3) din Ordinul presedintelui ANPC nr.nr. 101 din 28 aprilie 2004 pentru aprobarea condiţiilor în vederea autorizării operaţiunii de marcare cu marca de garanţie proprie, cu modificările şi completările ulterioare, lasand la latitudinea dvs. sa aprobati acest regulament printr-un ordin similar cu Ordinul presedintelui ANPC nr. 318/20.06.2007 sau printr-o alta forma.

* *

*

In temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ va rugam sa primiti prezenta notificare ca o plangere prealabila.

Va invederam ca ne rezervam, de asemenea, dreptul de a folosi toate mijloacele pentru apararea intereselor legitime ale operatorilor economici din domeniul metalelor pretioase.

Cu speranta ca vom primi un raspuns favorabil la solicitarile noastre temeinice si legale va asiguram de sincerele noastre consideratiuni.”

B. „CONFEDERATIA NATIONALA A OPERATORILOR CU METALE SI PIETRE PRETIOASE ... Domnule Presedinte ...

Ca urmare a notificarii dumneavoastra nr. 2/20.01.2012, inregistrata la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor cu nr. 339/24.02.2012, va comunicam urmatoarele:

Cunoastem foarte bine faptul ca marcarea reprezinta una dintre operatiunile supuse autorizarii, conform prevederilor art. 2 pct. 2 lit.k) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor si pietrelor pretioase in Romania, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa cum bine cunoastem, de asemenea si faptul ca obiectele si bijuteriile din metale pretioase trebuie marcate, inainte de comercializare sau de expunerea spre comercializare, fie cu marca de certificare, fie cu marca de garantie proprie.

Potrivit prevederilor art. 8 alin. (2) teza a 2-a din O.U.G. nr. 190/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, „conditiile de autorizare vor fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta”.

Alin. 2 al art. 28 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 190/2000, aprobate prin H.G. nr. 1344/2003 prevede urmatoarele: „Conditiile de autorizare pentru efectuarea operatiunilor de marcare vor fi stabilite prin Ordin al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, dupa consultarea in acest sens a organizatiilor patronale din domeniul metalelor pretioase si aliajelor acestora”. Actualmente, conditiile la care se refera alin. 2 al art. 28 sunt stabilite prin Ordinul presedintelui A.N.P.C. cu nr. 101/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Ordinul 101/2004 stabileste drept conditie pentru autorizarea operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie promovabilitatea probelor – de teorie si practica, ale unei testari organizate de catre ANPC, obligand totodata Autoritatea la organizarea „anuala” a acesteia, fara insa a preciza o data anume.

In alta ordine de idei, regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase in Romania este un   regim special, atata timp cat legiuitorul l-a reglementat prin O.U.G. nr. 190/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. De altfel,  metalele pretioase nu pot fi asociate celorlalte bunuri, avand in vedere faptul ca existenta pe piata a unor metale pretioase „false” ar echivala cu existenta unor monede/bancnote false.

In ceea ce priveste pct. 1 al „listei” solicitarilor dumneavoastra, subliniem faptul, ca sunteti oarecum in eroare, deoarece ANPC nu „a spus” ceea ce ati citat dumneavoastra, ci am citat din considerentele sentintei civile nr. 149/CA/08.04.2009.

Intelegand si apreciind misiunea nobila pe care o aveti in apararea intereselor legitime ale operatorilor economici din domeniul metalelor pretioase va siguram ca am luat la cunostinta „somatia” dumneavoastra si vom face toate demersurile necesare organizarii in timp legal a testarii pentru autorizarea operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie.”

.....................................................................................................................................................................

POSTAT 28 MARTIE 2012

C.  AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

Bucuresti, Bd. Aviatorilor nr. 72, Sectorul 1

Stimate Domnule Presedinte 

Avem onoarea de a va informa ca am luat act cu deosebita satisfactie de acceptiunea Autoritatii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor de a organiza testarea in vederea autorizarii operatiunii de marcare cu marca de garantie proprie, in conditiile reglementate de Ordinul nr. 101/2004, transmisa noua cu adresa nr. 339/24.02.2012.

In opinia noastra, procedura de organizare a testarii este una de lunga durata si deloc simpla care, la ultima testare organizata in anul 2007 a inceput cu Ordinul nr. 269/2007 prin care a fost aprobat Regulamentul pentru organizarea testarii, emis la data de 26.04.2007 si s-a incheiat in luna noiembrie a anului respectiv.

Fiind in deplina cunostita de cauza a practicii in materie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care, printre altele, intr-o speta similara a sanctionat  „reclamantul care a stat in pasivitate o lunga perioada de timp”, astfel incat „nu mai putea pretinde, dupa expirarea perioadei legale, indeplinirea unei obligatii al carui termen s-a epuizat”, va rugam Domnule Presedinte sa va exprimati vointa de organizare a testarii, prin acte administrative cu caracter normativ, potrivit atributiilor ce le aveti sau,cel  putin sa aveti amabilitatea de a propune o data limita pentru inceperea procedurii de organizare a testarii, care sa faca obiectul „consultarii” prevazute la art. 28 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1344/2003, la care faceti si dvs. trimitere in adresa de raspuns cu numarul de mai sus.

Si, pentru a face un pas inainte in realizarea doleantelor noastre indraznim sa sugeram ca termenul limita pentru inceperea procedurii de organizare a testarii sa nu depaseasca dat de 1 mai 2012.

Cu deosebita consideratie,

.........................................................................................................................................................................

POSTAT 30 MARTIE 2012

4. CONFEDERATIA NATIONALA A OPERATORILOR CU METALE SI PIETRE PRETIOASE A SOLICITATA INTERVENTIA CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII, IN EXERCITAREA DREPTULUI LA APARARE. 

 CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Bucuresti, Calea Plevnei nr. 141B, sector 6, cod poştal: 060011

 Invocand, numai in parte, prevederile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecatorilor si procurorilor, potrivit carora „orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct, ... în legătură cu activitatea ... procurorilor ...”, cu deosebit respect va aducem la cunostinta urmatoarele:

La inceputul lunii noiembrie 2011, K. H., patron al SC F. B. SRL si membru al Confederatiei noastre ne-a prezentat copia unui proces verbal de constatare al DGPMB – Serviciul .........., pe care il anexam, din care rezulta ca la data de...........2011 organele de politie, „in continuarea cercetarilor in dosarul penal nr. ..../98/2011, inregistrat la Parchetul de pe langa Tribunalul Bcuresti” au efectuat un control „la punctul de lucru al SC  F. B. SRL din Bucuresti, ........................., de unde au ridicat mai multe inscrisuri si peste 100 de kg. bijuterii din argint.

Din informatii pe care, din motive lesne de inteles nu am avut posibilitatea sa le verificam, am inteles ca respectivul control ar fi avut la baza un denunt al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), formulat in temeiul art. 221 alin. (1) C.pr.penala, pe motiv ca SC  F. B. SRL ar fi folosit pentru marcarea bijuteriilor o marca neinregistrata. Or, potrivit dispozitiilor art. 17 alin. (2), teza ultima din OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase in Romania, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare „folosirea unei marci neinregistrate constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani”.

Fiind in contradictie flagranta cu interpretarea data de ANPC notiunii de „inregistrare” a marcilor care se aplica pe obiecte si bijuterii confectionate din metale pretioase si, in exercitarea drepturilor ce ne sunt conferite prin art. 61 si art. 62 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, am incercat sa ne onoram obligatiile corelative drepturilor in cauza. Astel, prin reprezentant legal, la data de 10.11.2011 am solicitat oganelor de politie sa ne ingaduie sa luam cunostinta de actele din dosar, pentru a fi in masura sa formulam o reprezentare si aparare, in limitele si conditiile prevazute de actele normative in vigoare. Reprezentantul DGPMB, la o maniera eleganta, in adevaratul sens al cuvantului, ne-a „indrumat sa formulam o cerere in acest sens, in scris, catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, cu referire la nr......./P/2011”, intocmind in acest sens un proces - verbal, pe care il anexam in copie.

Animati de cele mai bune intentii si de cea mai buna – credinta, dar si cu speranta, ne-am prezentat la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti in ziua de 15.11.2011 cu o cerere scrisa, conform indrumarii primite dar, din pacate pentru noi, am ajuns dupa ora 12⁰⁰.

Am revenit in timpul „programului de lucru cu publicul” al Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, in ziua de 17.11.2011. Cererea noastra, pe care o anexam, de asemenea in copie, a fost primita de catre procurorul de serviciu (de fapt, o doamna procuror) care a inregistrat-o la nr. ....../2011 din 17.11.2011. Ni s-a comunicat verbal ca putem sa mai revenim pentru raspuns peste una – doua saptamani dar, cu siguranta, vom fi „citati”. Se pare ca opinia noastra cu privire la faptul ca citarea nu ar fi cea mai asteptata cale, nefiind parte in proces, a fost de natura sa deranjeze procurorul de serviciu.

Fara a formla o alta cerere scrisa am revenit la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, in ziua de 29.11.2011, cu speranta unui raspuns. Aceeasi Doamna, procuror de serviciu, care se pare ca nu a uitat si nu a iertat opinia noastra in legatura cu „citarea”, pe care o interpretase la o maniera personala, ne-a motivat, verbal, ca nu a tercut termenul de 30 de zile prevazut de lege pentru a primi un raspuns la cererea noastra si, mai mult, ne-a refuzat si solicitarea de a fi inscrisi la o audienta la conducerea  Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti. Eram constienti de faptul ca cererea noastra putea constitui un element de noutate procesuala si speram ca cineva sa ne permita sa o explicam si sa o sustinem.

In aceste conditii am revenit in ziua de 20.12.2011, cand expirase termenul de 30 de zile. O alta Doamna, procuror de serviciu, ne-a primit cu multa ingaduinta si, surprinzator pentru noi, ne-a invitat chiar sa luam loc pe scaun. A inregistrat noua noastra cerere, pe care o anexam in copie, prin care solicitam sa ni se comunce decizia in legatura cu cererea initiala, la nr. ........./20.12.2011 si ne-a sugerat sa asteptam un raspuns.

In lipsa oricarui raspuns, am revenit la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti pe data de 17.01.2012 cu o noua cerere scrisa, expediata prin posta.

La toate demersurile noastre facute la  Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, in conditiile aratate mai sus, nu am primit niciun fel de raspuns.

Sentimentul de jena care a inceput sa puna stapanire pe noi de catva timp ca urmare a pozitiei adoptate de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, dar si convigerea ca Dvs. sunteti in masura sa dati dimensiunile reale dreptului la aparare ne determina sa renuntam  la orice alta pledoarie.

Nu ne ingaduim sa solicitam nimic altceva decat sa ni se permita sa ne exercitam drepturile instituite prin art. 61 si art. 62 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, in conformitate cu prevederile Codului de procedura penala, ale Constitutiei Romaniei si ale Tratatelor la care Romania este parte, ceea ce nu poate aduce atingere vreunui drept sau interes legitim al vreunei persoane, fie ea persoana fizica sau autoritate publica .

Fata de cele de mai sus, cu tot respectul, va rugam sa aveti amabilitatea de a dispune.

Cu deosebita consideratie,

 PRESEDINTE EXECUTIV

                                                                                     CONSILIER JURIDIC          

.........................................................................................................................................................................

 POSTAT 30 MARTIE 2012

5. CONFEDERAŢIA NAŢIONALĂ A OPERATORILOR CU METALE PREŢIOASE ŞI PIETRE PREŢOASE A INTERVENIT IN INSTANTELE DE JUDECATA, IN INTERESUL MEMBRILOR SAI

In temeiul prevederilor Codului de procedura civila, CONFEDERAŢIA a intervenit si va interveni in interesul membrilor sai, la solicitarea  expresa a acestora. Redam mai jos una dintre cererile formulate in acest sens, precum si un extras din dispozitivul hotararii instantei de judecata, pronuntata in cauza:

A.  DOMNULE PREŞEDINTE

Subscrisa CONFEDERAŢIA NAŢIONALĂ A OPERATORILOR CU METALE PREŢIOASE ŞI PIETRE PREŢOASE „DIAMOND GOLD”, cu sediul în Bucureşti, Str. George Enescu nr. 27 – 29, Etaj 2, Camera 11, Sectorul 1, formulăm prezenta

CERERE DE INTERVENŢIE

în interesul SC ..................................... IFN, cu sediulîn ........................., str. ................. nr. ..........., Judeţul ........................., în cauza ce face obiectul dosarului nr. ...................... al Judecătoriei .........................., cu termen de judecată la 15.02.2011, având ca obiect cererea de anulare a procesului verbal seria ............ nr. ...................... din 24.01.2011 emis de Poliţia Municipiului ........................

CU PRIVIRE LA ÎNCUVIINŢAREA ÎN PRINCIPIU A INTERVENŢIEI

Potrivit prevederilor art. 49 alin. (1) din Codul de procedură civilă „oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.” În primul rând, „interesul” nostru, în sensul textului mai sus-menţionat este dat de caliatea petentei de membru al Confederaţiei.

          În conformitate ce prevederile art. 8 din Legea nr.356/2001  privind patronatele[1] „patronatele reprezintă, susţin şi apară interesele membrilor lor in relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate”. Or, potrivit prevederilor Titlului III, Capitolul VI, Secţiunea 1 din Constituţia României „instanţele judecătoreşti” sunt autorităţi publice. Prin urmare, un al doilea temei al „interesului” nostru de a interveni în cauză este dat de Constituţie şi Lege.

Faţă de cele de mai sus, având în vedere şi prevederile art. 49 alin. (3) şi art. 52 alin. (1) din Codul de procedură civilă, vă rugăm să încuviinţaţi, în principiu, cererea noastră de intervenţie.

MOTIVELE  INTERVENŢIEI

 În fapt, la data de 24.01.2011 Poliţia Municipiului ..........................., prin agent constatator S.I.N.S.P. (subinspector, probabil) ................................ a emis procesul verbal seria ........... nr. ........................ prin care „constată că” SC ........................ deţinea la punctul de lucru din ................, str. ..................... „mai multe obiecte din metal galben (lănţişoare, brăţări, cercei, inele) fără a deţine documente de provenienţă ale acestora” şi a stabilit că „faptele comise sunt pevăzute de art. 1 lit. e din lg. 12/1990 , sancţionate de art. 2 lit. f din lg. 12/1990 cu amendă de la 6000 până la 20000 şi ... puncte penalizare”.

          Pe cale de consecinţă, agentul constatator a dispus sancţonarea cu amendă contravenţională de 6.000, iar „în baza art. 1 din Legea 12/1990” a dispus „confisarea/ridicarea în vederea confiscării a conform procesuli verbal anexat(conform pv. anexat) aparţinând P. V. domiciliat în ........................., CNP ...”.

          Din „procesul verbal anexat” rezultă că „au fost ridicate” o serie de obiecte „din metal culoare galbenă, cu precizarea că „mai multe contacte de amanet aveau termenul de scadenţă depăşit”. La fiecare poziţie din acest proces verbal, după ce este descris bunul, se menţionează : „deţinut în baza contractului de amanet nr.../...............”. Tot în acest proces verbal se menţionează că „toate obiectele menţionate mai sus se aflau introduse în punguliţe pe care erau precizate nr. contractului, semnătura clientului şi ştampila fimei” şi că a mai fost ridicat şi un „registru care conţine contracte de amanet între numerele ...”. Este de observat că toate contractele încheiate pentru bunurile „ridicate” se regăsesc în acest registru.

          Din „descrierea situaţiei de fapt” făcută de agentul constatator rezultă nu numai că măsura sancţionării cu amendă şi măsura „confiscarea/ridicarea în vederea confiscării” a unor bunuri sunt vădit nelegale şi netemeinice ci, chiar, că ele trec în sfera absurdului şi stupizeniei.

Potrivit art. 1 din Lega nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 291 din 5 mai 2009 „constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală,dupa caz, faţă de cei care le-au savârşit”,  o serie de fapte, enumerate de la  lit. a) la lit. p). Lit. f) a acestui articol prevede că „efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a caror provenienţă (s.n.)nu este dovedită, în condiţiile legii” constituiecontravenţie . Pornind de la interpretarea normei juridice enunţate mai sus, o primă condiţie care trebuie îndeplinită pentru ca să existe cotravevenţia este aceea ca petenta să fi săvârşit „acte sau fapte de comerţ”. După câte ştim noi, faptele de comerţ sunt cele enumerate de art. 3 din Codul comercial[2], la care se adaugă, potrivit art. 4 C.com., „contractele şi obligaţiunile unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul”,  iar despre actele şi faptele de comerţ au existat, există şi vor mai exista ample dezbaterii în jurisprudenţă.

Fără a intra în amănunte şi fără a dezvolta poziţia noastră rezervată cu privire la cât de multe ştie S.I.N.S.P. ....................... despre actele şi faptele de comerţ, era normal ca acesta, dacă ar fi considerat că SC .................................... IFN ar fi efectuat acte sau fapte de comerţ să le menţioneze şi să le descrie în procesul verbal de constatare a contravenţei, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, cu modificările şi comletările ulterioare, în condiţiile în care, lipsa acestei descrieri constituie motiv de nulitate a procesului verbal. Menţiunile făcute de către agentul constatator, numai descriere a faptei nu se poate numi, iar simpla „deţinere” a unor bunrui nu constituie act sau fapt de comerţ.

În plus, pentru existenţa contravenţiei în forma reţinută de agentul constatatator, ar fi trebuit ca „provenienţa”acelor bunuri să nu fi fost „dovedită, în condiţiilelegii”. Or, este mai mult decât evident că „provenienţa” legalăa bijuteriilor în cauză este dovedită cu „contractele de amanet” ridicate de chiar agentul constatator şi de faptul că pe fiecare „punguliţă” erau „precizate nr. contractului, semnătura clientului (n.n. deponent) şi ştampila firmei”.

Potrivit art. 1 din Codul comercial, „în comerţ se aplică legea de faţă” iar acolo „unde ea nu dispune se aplică Codul civil”, iar potrivit art. 969 C. civil, „convenţiunele legale făcute au putere de lege între părţile contractante”. Pe cale de conseciţă, drepturile şi obligaţiile ce se nasc dintr-un contract, inclusiv de amanet, legate chiar de executarea parţială sau neexecutarea lui şi, în speţă, „expirarea” acestuia, sunt atribute exclusive ale părţilor contracante, dar nu şi ale terţilor, cum este cazul agentului constatator. Oricare dintre părţile contracante, dacă  consideră că prin (ne)executarea contractului a suferit o pagubă, are opţiunea de a solicita sau nu despăgubiri şi alte măsuri reparatorii, în termenul legal de prescripţie a dreptului la acţiune.

Spiritul şi scopul declarat al Legii nr. 12/1990, aşa cum rezultă din insuşi titlul acesteia, este „protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite”. Or,SC .................................. IFN , nu a desfăşurat nicio activitate comercială ilicită de natură să implice autoritatea, îndeosebi punitivă, a statului, pentru protejarea populaţiei. Activitatea contravenientei este una de acordare de credite nebancare, garantate cu bijuterii din metale preţioase, în condiţii de absolută legalitate.

Prin urmare, măsura sancţionării contravenţionale constituie un abuz, în condiţiile în care agentul constatator „a avut sub nas” documentele legale de provenienţă a bunurilor – contractele de amanet– abuz bazat pe necunoaşterea legii, incapacitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor legale în materie sau o răzbunare personală ori „a concureţei” prin intermediul acestuia. Caracterul abuziv al măsurilor dispuse rezultă şi din confiscare/ridicarea în vederea confiscării bunurilor (agentul constatator nici măcar nu a catadixit să distigă între cele două măsuri, în procesul verbal încriminat), în greutate totală de peste .................. Suportarea de către SC ......................... IFN a pierderii unor valori, prin amendă şi confiscare, în echivalent lei de peste ...............euro, prin măsuri abuzive, este de natură să o „scoată de pe piaţa creditelor financiare nebancare”, cu consecinţele de rigoare. SC .................................. IFN încercă să existăm pe lumea asta printr-o activitate măruntă, dar perfect legală şi nu credem că trebuie să producă invidie pentru acordarea unor credite, garanate cu „ 1 inel din metal culare galbenă în greutate de 0,73 g” sau „1 cercel din metal culoare galbenă cu pietricele culare albă în greutate de 0,99 g”, ori „1 medalion din metal culoare galbenă în greutate de 0,75 g”.

Am reţinut din procesul verbal  seria ...........nr. ................ din 24.01.2011 că temeiul legal al confiscării/ridicării în vederea confiscării a bijuteriilor ar fi „articolul 1(n.n. o fi şi art. 4, pentru că acesta prevede măsura confiscării şi bănuim că agentul constatator măcar ştie să citească) din lg. 12/1990” şi apeciem că agentul constataor se referă la Legea nr. 12/1990. Am citit, am recitit, am studiat cu maximă atenţie acest articol şi am constatat că textul menţionat nu conţine nicio dispoziţie privind confiscarea. Dacă agentul constatator a făcut trimitere la prevederile art. 4 din Legea nr. 12/1990, atunci bunurile ar trebui să fi     „servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevazute” de lege, iar noi nu vedem cum bijuteriile în cauză au „servit” sau erau „destinate să servească la săvârşirea” faptei. Dar, în condiţii de inexistenţă a faptei care să atragă măsura sancţionării cu amendă, măsura confiscării bunurilor, ca sancţiune contravenţională complemntară este nelegală şi netemeincă. Oricum, până la soluţionarea unor eventuale diferende, în exclusivitate între SC ........................... IFN şi „deponenţi”, legate inclusiv de „deţinerea” bijuteriilor după „termenul de scadenţă”, acestea nu erau nici „ale contravenientului” nici „ale operatorului economic”. Mai mult, este de menţionat faptul că agentul constatator a dispus confiscarea/ridicarea în vederea confiscării a unor bijuterii „aparţinând P. V. domciliat în ............................... CNP ...”. Cu alte cuvinte, agentul constatator a dispus o sancţiune principală cu amendă contravenţională unei persoane juridice de drept privat şi a aplicat măsura contravenţională complementară unei persoane fizice. Aceasta face încă o dată dovada cât de eronată a fost reţinrea situaţiei de fapt de către agentul constatator şi cât de nelegale şi netemeinice au fost măsurile contravenţionale aplicate.

În drept ne întemeiemcererea de intervenţie  pe prevedile art. 1 lit. e), art. 2 lit. f) şi art. 4 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, pe cele ale art. 1 din C. comercial şi art. 969 C. Civil, pe cele ale art. 16 alin. (1), art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare precum şi pe prevederile art. 49 şi următoarele din Codul de precedură vivilă.

În temeiul art. 274 din Codul de procedură  civilă solicităm cheltuieli de judecată.

În susţinerea cererii înţelegem să ne folsim de proba cu înscrisuri.

Faţă de cele de mai sus vă rugăm să admiteţi cererea de intervenţie aşa cum este formulată şi pe cale de excepţie să constataţi nulitatea procesului verbalseria .......... nr. ........................ din 24.01.2011 emis de Poliţia Municipiului ..........................., iar pe fond să constataţi nelegalitatea şi netemeinicia lui şi să dispuneţi anularea procesului verbal criticat şi restituirea bunurilor ridicate în vederea confiscării, deţinătorului legal al acestora, SC ..................................... IFN cu sediul în ........................, str. ...................... nr. ........, Judeţul ....................

          În temeiul art. 242 alin. (2) C.pr.civ. solicităm judecarea în lipsă.

Depunem prezenta cerere în trei exemplare din care două pentru comunicare.

.......................................................

6. In cazul in care sunteti reprezentantul unui patronat legal constituit, care nu figureaza in prezenta lista, aveti posibilitatea sa va inscrieti, completand o cerere de inscriere.

CONFEDERATIA NATIONALA A OPERATORILOR CU METALE SI PIETRE PRETIOASE

Este organismul patronal cu cea mai larga reprezentativitate, in componenta caruia sunt incluse doua federatii si mai multe patronate.

Adresa/contact: Bucuresti, str. George Enescu nr. 27-29, et. 2, sector 1.

                         tel./fax: 021/3123306; 021/3131570

Presedinte: Victoria SEGHEDI

Presedinte executiv : Mihail PACIOIANU

......................................................................................................................................................................

FEDERATIA SILVER-GOLD

Cod fiscal 18079253

Localitatea STEFANESTI,

Judetul ARGES

Presedinte Victoria SEGHEDI

Tel: 0744387909

................................................ ............................................................................................................................................................................

PATRONATUL GIUVAERUL

Infiintat in anul 2004, cu peste 100 membri in toata tara si, in special in Sud-Vest Oltenia.

Adresa: str. Regina Maria nr. 7, 240151, Ramnicu Valcea, jud. Valcea (sediul Camerei de Comert Valcea)

Tel: 0250733449, fax: 050732836; e-mail: patronatulgiuvaerul@ccivl.ro

Presedinte : ing. Gligorita Duta

..................................................................................................................................................................................................................................

PATRONATUL BIJUTIERILOR DIN ROMANIA

Patronatului Bijutierilor Diamant Bacau

UNIUNEA GENERALĂ A INDUSTRIAŞILOR DIN ROMÂNIA

Patronatul Operatorilor cu Metale Pretioase din Romania

Patronatul Producatorilor si Comerciantilor de Metale Pretioase si Pietre Pretioase « Dobrogea »

Federatia Metalelor si Pietrelor Pretioase si Semipretioase - Diamond Gold

Asociatia Bijutierilor din Romania

Patronatul Diamantelor din Romania

ASOCIATIA BIJUTIERILOR

Consortiul Producatorilor de bijuterii din Romania

Patronatul Midas Bacau

PPCBA - PATRONATUL PRODUCATORILOR SI COMERCIANTILOR DE BIJUTERII ARGES

Organizatia Patronala a Bijutierilor de Nord-Vest Eurogold

Patronatul Bijutierilor si Caselor de Amanet ARTCOM Buzau